Dicționar duhovnicesc

Imn de laudă compus din 13 condace și 12 icoase, rostit în picioare (a-kathistos = neșezând). Cel mai vechi e Acatistul Bunei Vestiri. Fiecare sfânt poate avea propriul acatist.

Trândăvia duhovnicească, „demonul de amiază". Plictiseală existențială, dezgust față de rugăciune și viață duhovnicească. A șasea patimă din clasificarea Sf. Casian.

Pâine binecuvântată (dar neconsacrată) distribuită credincioșilor la sfârșitul Liturghiei. Din grecescul „antidoron" = „în loc de dar", pentru cei care nu s-au împărtășit.

Carte de cântări ce cuprinde cântările Învierii Domnului (anastasis = înviere) la Vecernie și Utrenie, aranjate pe cele 8 glasuri.

Pânză sfințită de episcop, cu moaște cusute, pe care se săvârșește Sfânta Liturghie. Fără antimis nu se poate sluji Liturghia.

Nu „apatie" ci libertate de patimi — starea în care sufletul nu mai e mișcat de ispite. Nu înseamnă lipsă de simțire, ci libertatea de a iubi curat, fără robie.

Cartea liturgică ce cuprinde Faptele Apostolilor și Epistolele, aranjate în pericope pentru citirea la Liturghie. Conține și indicații tipicale (prochimenele, aliluiarele).

Hypakoe — supunerea voii proprii față de un părinte duhovnicesc sau față de Dumnezeu. Leac împotriva mândriei, cea mai grea virtute de dobândit și cea mai roditoare.

„Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu..." — imn închinat Maicii Domnului, cântat la Sfânta Liturghie după sfințirea Darurilor.

Prima Sfântă Taină — „nașterea din nou din apă și din Duh" (In. 3:5). Se face prin trei afundări în apă sfințită. Șterge păcatul strămoșesc și face pe om membru al Bisericii.

Compoziție imnografică alcătuită din 9 ode (de obicei 8, oda a 2-a fiind omisă), fiecare odă având un irmos și mai multe tropare. Se cântă la Utrenie.

Secțiune din Psaltire (20 catisme în total). La Utrenie se citesc 2-3 catisme zilnic, parcurgând astfel întreaga Psaltire săptămânal. Cuvântul vine de la „a ședea".

Cartea ceasurilor — conține rugăciunile zilnice ale ciclului liturgic: Miezonoptica, Ceasurile I, III, VI, IX, Vecernia, Utrenia și Pavecernița.

Clasificarea celor 8 patimi fundamentale de către Sfântul Ioan Casian: lăcomia, curvia, iubirea de argint, mânia, întristarea, akedia, slava deșartă și mândria. Formează un lanț — fiecare o naște pe următoarea.

Cântarea de la împărtășanie (koinonikon), cântată în timp ce preotul se împărtășește în altar. Textul variază în funcție de ziua săptămânii sau sărbătoare.

Cântare teologică mai dezvoltată decât troparul, expunând mai pe larg semnificația sărbătorii. Inițial o predică în formă poetică, inventat de Sf. Roman Melodul.

Imn de slavă adresat Sfintei Treimi. Doxologia Mare: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu..." se cântă la sfârșitul Utreniei la sărbători. Doxologia Mică: „Slavă Tatălui..."

Diakrisis — discernământul duhovnicesc, virtutea de a deosebi binele de rău și binele aparent de binele real. „Împărăteasa virtuților" (Sf. Antonie cel Mare).

Veșmânt preoțesc purtat pe piept, simbol al harului preoțesc. Fără epitrahil preotul nu poate săvârși nicio taină sau ierurgie.

Sfânta Împărtășanie — Trupul și Sângele lui Hristos sub chipul pâinii și al vinului. Centrul vieții liturgice: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne în Mine" (In. 6:56).

Cartea Sfintelor Evanghelii folosită la slujbe. Conține cele 4 Evanghelii aranjate în pericope (secțiuni) în ordinea citirii lor liturgice pe parcursul anului.

„Iubirea de frumusețe (divină)" — colecția de scrieri ale Părinților Pustiei și niptici despre rugăciune, trezvie și lupta cu patimile. Tradusă în română de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae (12 volume).

Cele 8 moduri muzicale (ehuri) ale cântării bizantine, moștenite din tradiția grecească. Glasurile se succed săptămânal, formând un ciclu de 8 săptămâni (Octoihul).

Energia necreată a lui Dumnezeu prin care Acesta lucrează în lume și în sufletul omului. Harul nu e creat, ci e prezența vie a lui Dumnezeu. Se primește prin Sfintele Taine și rugăciune.

Imnul Heruvimilor — „Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim..." — cântat la Sfânta Liturghie în timpul Vohodului Mare (intrarea cu Sfintele Daruri).

Peretele de icoane care separă altarul (Sfânta Sfintelor) de naos (locul credincioșilor). Are 3 uși: Ușile Împărătești (centru), diaconești (laterale).

Strofă imnografică ce urmează după condac, dezvoltând tema acestuia. Cuvântul vine din grecescul „oikos" (casă). Formează perechi cu condacele în acatiste.

Carte de cântări care cuprinde irmosele canoanelor, aranjate pe glasuri. Esențial pentru cântărețul bisericesc (psalt).

Prima strofă a fiecărei ode dintr-un canon, care stabilește modelul melodic și metric pentru strofele următoare (troparele). Irmosul leagă tema biblică de tema zilei.

Tradiția rugăciunii contemplative a Bisericii Ortodoxe, centrată pe Rugăciunea lui Iisus și curățirea inimii. Apărat teologic de Sfântul Grigorie Palama în secolul XIV.

Liniștea interioară a sufletului, pace profundă ce vine din rugăciune neîncetată și curățirea de patimi. Nu e simplu silențiu exterior, ci starea sufletului unit cu Dumnezeu.

Sunetul de bază (nota ținută) peste care se desfășoară melodia. În cântarea bizantină, un grup de cântăreți ține isonul continuu, creând un „covor" sonor pentru solist.

Slava deșartă — dorința de a fi lăudat și admirat. A șaptea patimă, cea mai subtilă: se atașează chiar și de faptele bune, roându-le din interior.

Gând rău, ispită la nivel mental. Primul stadiu al păcatului — un gând care „bate la ușa" minții. Dacă e primit și hrănit, devine patimă. Părinții Pustiei au clasificat 8 logismoi fundamentali.

Taina Sfântului Maslu — ungerea bolnavilor cu untdelemn sfințit pentru vindecarea trupească și sufletească. Se face de 7 preoți (ideal) sau de unul singur.

Șir de noduri (33, 50, 100 sau 300) folosit pentru numărarea rugăciunilor, în special a Rugăciunii lui Iisus. Se mai numesc „comboskinion" sau „chotki".

Cea mai grea patimă (hyperephania). A transformat pe înger în demon. Omul uită că totul e dar de la Dumnezeu și se socotește pe sine izvor al propriilor virtuți.

Închinăciuni făcute în timpul rugăciunii — mici (plecarea capului cu semnul crucii) sau mari (prosternare completă, cu fruntea la pământ). Se fac cu mătăniile (șirul de noduri).

Pocăința — schimbarea minții și a inimii, întoarcerea întregii ființe spre Dumnezeu. Nu e doar regret, ci transformare ontologică: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor" (Mt. 4:17).

Carte liturgică cu slujbele sfinților și sărbătorilor, organizată pe luni (12 volume). Conține tropare, condace, canoane și sinaxare pentru fiecare zi din an.

Taina ungerii cu Sfântul Mir imediat după Botez. „Pecetea darului Sfântului Duh" — conferă darurile Duhului Sfânt. Echivalentul Confirmației din Apus.

Cartea celor 8 glasuri (Okto-echos). Conține cântările rânduite pe cele 8 glasuri bisericești, pentru fiecare zi a săptămânii. Compus în principal de Sf. Ioan Damaschin.

Slujbă de mângâiere și rugăciune adresată Maicii Domnului. Se citește în special în cele două posturi mari ale Maicii Domnului. Există Paraclisul Mic și Paraclisul Mare.

Repetarea unui păcat până devine obișnuință și robie. Patima este un gând rău (logismos) care a prins rădăcină în suflet și devine a doua natură. Sfântul Ioan Casian a identificat 8 patimi fundamentale.

Călcarea voii lui Dumnezeu în mod voit și conștient. „Fărădelege" sau „călcare de lege", deoarece voia lui Dumnezeu se descoperă prin legile și poruncile Sale date din iubire pentru oameni.

Păcatul săvârșit de Adam și Eva în Rai prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu. S-a transmis tuturor urmașilor ca o înclinație spre rău (nu ca vină personală), slăbind voința omului.

Cartea de după Paști — conține slujbele de la Paști până la Duminica Tuturor Sfinților (perioada Cincizecimii). Complement al Triodului.

Lista cu numele credincioșilor (vii și adormiți) pomeniți la Sfânta Liturghie. Pomenirea la Proscomidiar înseamnă scoaterea unei părticele din prescură.

Înfrânare de la anumite alimente și plăceri trupești. 4 posturi mari: Postul Paștelui (40 zile), al Crăciunului (40 zile), al Adormirii Maicii Domnului (14 zile), al Sfinților Apostoli (variabil). Plus miercurea și vinerea.

Taina Hirotoniei — prin care un bărbat este consacrat ca diacon, preot sau episcop. Se face prin punerea mâinilor (hirotonia) de către episcop în cadrul Liturghiei.

Slujba de noapte (agrypnia), alcătuită din Vecernie, Litie, Utrenie și Ceasul I. Se face în ajunul sărbătorilor mari. „Privegheați și vă rugați" (Mt. 26:41).

Masa din partea stângă a altarului unde se pregătesc Cinstitele Daruri (pâinea și vinul) înainte de Liturghie. Proscomidia e slujba de pregătire.

Cântărețul bisericesc (psaltes) care cântă la strană. Primul psalt conduce cântarea, al doilea psalt răspunde de la cealaltă strană (cântare antifonică).

Arta cântării bizantine (psaltichia). Folosește notație neumatică specială (neume) diferită de notația muzicală occidentală. Cântărețul se numește psalt.

Cartea celor 150 de Psalmi ai regelui David, împărțiți în 20 de catisme. Cea mai citită carte din Sfânta Scriptură în tradiția monahală. Baza multor cântări bisericești.

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul." Rugăciunea neîncetată a inimii, centrală în tradiția isihastă. Se rostește cu metaniile.

Rugăciunea coborâtă din minte în inimă. Stadiu avansat al Rugăciunii lui Iisus, când rugăciunea devine continuă și spontană, „se roagă singură" în inima omului.

Slujba centrală a Bisericii Ortodoxe, în care se săvârșește Sfânta Euharistie (Împărtășania). Cele mai cunoscute: Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur și Liturghia Sf. Vasile cel Mare.

Cele 7 Taine ale Bisericii prin care credinciosul primește harul lui Dumnezeu: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Preoția și Maslul.

Actul liturgic prin care un lucru sau loc este dedicat lui Dumnezeu prin rugăciune și binecuvântare. Se deosebește de Sfintele Taine, fiind o „ierurgie" (lucrare sfântă).

Scurtă biografie a sfântului zilei, citită la Utrenie. Sinaxarul lunar cuprinde viețile sfinților prăznuiți în acea lună.

Tapeinophrosyne — cunoașterea propriei neputințe și totala încredere în Dumnezeu. Nu e umilire de sine, ci adevăr: recunoașterea că totul vine de la Dumnezeu. Temelia tuturor virtuților.

Taina Pocăinței — mărturisirea păcatelor înaintea preotului, care dă dezlegare. Necesară înainte de Sfânta Împărtășanie. „Câte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer" (Mt. 18:18).

Locul din biserică de unde se cântă. Există strana dreaptă (a primului psalt) și strana stângă (a doilea psalt). Cântarea se face antifonic, alternând între cele două.

Îndumnezeirea — scopul ultim al vieții creștine. Omul devine „părtaș firii dumnezeiești" (2 Petru 1:4) prin har, păstrându-și natura umană. „Dumnezeu S-a făcut om ca omul să se facă dumnezeu" (Sf. Atanasie).

Regulamentul care stabilește ordinea slujbelor, cântărilor și citirilor pe parcursul anului liturgic. Indică ce se cântă, în ce glas și în ce ordine.

Nepsis — atenția minții, paza gândurilor. Starea de veghe duhovnicească în care omul observă gândurile (logismoi) imediat ce apar și le respinge înainte să prindă rădăcină.

Cartea celor trei ode — conține slujbele perioadei premergătoare Paștelui (de la Duminica Vameșului până la Sâmbăta Mare). Include cântările Postului Mare.

Cântare scurtă care exprimă esența sărbătorii sau a sfântului zilei. Fiecare sărbătoare are troparul ei specific. Se cântă la Liturghie și la Vecernie.

Slujba de dimineață, cea mai lungă din ciclul zilnic. Conține catisme (psalmi), canoane, sedelne, luminânde. Se termină cu Doxologia Mare: „Slavă Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina."

Slujba de seară din ciclul zilnic al rugăciunilor bisericești. Marchează începutul zilei liturgice (care în tradiția ortodoxă începe seara). Conține psalmi, cântări și rugăciuni.